Citește mai multe despre importanța relației dintre profesor și părinte aici, într-o analiză realizată de directorul Centrului de Cercetare al Copiilor, Tinerilor, Familiilor și Școlilor, din cadrul Universității din Nebraska-Lincoln.
Dacă vrei să discutăm despre probleme educaționale și cum se poate trece mai ușor peste ele sau cum se pot evita, completează formularul și hai să stăm de vorbă.
Cum ar fi dacă ar exista o oră pe săptămână dedicată comunicării dintre profesori și părinți? Un fel de mini-ședință, o întâlnire de comunicare eficientă la care să se discute despre problemele apărute în timpul săptămânii. Ar fi interesant, dar... nu avem timp. Atât părinții cât și profesorii au un program încărcat, de multe ori uitând, amânând sau efectiv evitând oportunitățile de comunicare din cauza stresului sau al oboselii. Astfel, apare un fel de înțelegere tacită, conform căreia 'tu faci ce trebuie la școală și eu fac ce trebuie acasă și lucrurile merg bine'. Însă în momentul în care una dintre părți întâmpină probleme pe care nu le comunică, înțelegerea tacită se dizolvă și apare conflictul. Tocmai pentru a preveni situațiile de genul acesta, e bine să se stabiliească din timp câteva sesiuni fixe de comunicare, de exemplu conectarea pe platforma Zoom o dată la trei săptămâni timp de o oră, întâlnire virtuală la care sunt invitați să participe toți părinții, alături de câțiva profesori, pentru a discuta și a găsi soluții.
4. Lipsa de timp
'Cum să ascult eu ce spune celălalt?Da' ce, eu sunt mai prost și s-a găsit cine să-mi spună ce să fac?' O atitudine foarte întâlnită atât în discuțiile cu părinții, cât și în cele cu profesorii, atitudine dăunătoare tuturor, în special elevului. Fie că vorbim despre profesori care se consideră dumnezei la ore, sau despre părinți foarte zeloși, mândria nu e o caracteristică benefică atunci când vorbim despre comunicarea eficientă în cadrul rezolvării problemelor școlare. Un exemplu foarte pertinent este o situație pe care am trăit-o acum foarte mulți ani, în cadrul unui afterschool. În timpul unei ore, din senin, unul dintre copii și-a atacat colegii și învățătoarea, mușcându-i până la sânge și lovindu-i cu pumnii și picioarele. Copilul agresiv a fost separat de clasă, așteptând să fie preluat de părinte. La apariția aparținătorului, deși i s-a explicat foarte clar incidentul în care a fost implicat copilul său, părintele a susținut cu tărie că acesta este un 'eveniment fabricat', fără pic de adevăr, copilul său fiind 'foarte cuminte'. Evenimente similare s-au repetat pe parcursul anului, terminându-se cu mutarea copilului la alt afterschool din motive de...'discriminare'. În acest caz a fost foarte greu pentru părinte să accepte că ar putea exista o problemă, drept urmare, alegerea sa a fost să-și mute copilul, nu să apeleze la un terapeut de specialitate care să încerce să descopere și să amelioreze problema.
3. Mândria
Fie că vorbim despre mesaje, telefoane sau ședința cu părinții, am observat o fractură puternică în comunicare de ambele părți. Foarte mulți profesori nu sunt deschiși la comunicare, resping criticile constructive, nu prezintă într-un mod transparent procesul de predare, fiind axați pe subiectivitatea momentului. De cealaltă parte, există foarte mulți părinți care nu cunosc limitele și valoarea reală a copilului lor, distorsionând realitatea, în speranța unui rezultat pozitiv. Astfel, indiferent de tipul de comunicare, mesajul nu ajunge la receptor, sau dacă ajunge e contorsionat și deformat, astfel încât ceea ce se transmite nu este reflectat în ceea ce se primește. O posibilă soluție ar putea fi ascultarea obiectivă, un proces prin care receptorul nu implică subiectivismul și tratează mesajul ca pe o informație clară, ce se concentrează asupra rezolvării unei probleme. Din păcate, aici intervine punctul trei, respectiv
2. Comunicarea
De foarte multe ori, atât părinții cât și profesorii uită fac parte din aceeași echipă ce are ca unic scop bunăstarea elevului. Astfel, părinții au impresia că profesorii reprezintă problema sau inconvenientul din cauza căruia apar situații tensionate. De cealaltă parte a baricadei, profesorii sunt cei care plasează povara vinei pe umerii părinților, considerându-i responsabili de toate problemele apărute. Adevărul este că atât profesorii cât și părinții ar trebui să conștientizeze faptul că atunci când se discută despre educația unui tânăr, implicit se discută despre școală și familie ca fiind doi factori importanți de influență, factori ce ar trebui să funcționeze ca un sistem de suport pentru elev, nu două entități distincte ce trag în direcții diferite.
1. Războiul civil
De-a lungul anilor, prin implicarea în diverse proiecte educaționale, am observat o schimbare semnificativă a relațiilor dintre profesori și părinți. Discutănd cu mulți părinți, dar și cu o serie de profesori, am avut ocazia de a analiza 'in vivo' percepțiile fiecăruia asupra subiectului. În plus, cercetând amânunțit forumuri și studiind mii de mesaje lăsate la diferite postări despre educație, publicate de diverse instituții sau site-uri, am ajuns la câteva concluzii pe care ți le voi prezenta în continuare.
23 februarie 2023
4 motive pentru care relațiile
dintre părinți și profesori s-au răcit
Consultant educațional
Stanciu Adriana-Maria P.F.A.